Familia mea Erasmus

Aš tave myliu, Lietuva… ( Te iubesc, Lituania)

Totul a fost intimplator, totul s-a intimplat atat de repede, incit nici nu mi-am data seama ca sunt departe de tara, departe de prieteni, departe de tot ce-i este aproape sufletului meu.

Nu am ales, ci m-au ales. Mi-au spus sa-mi fac bagajele cit mai repede posibil, sa-mi pregatesc actele si sa zbor.

Iata asa am inceput sa zbor…prin emotii, vise, mii de ginduri, probleme si momente de fericire. Asa a inceput totul, printr-un zbor spre Nord, luand directia Tarilor Baltice, aterizind pe paminturile Lituaniei, in capitala sa, Vilnius.

Exact cu un an in urma am avut marea si fericita sansa sa obtin o bursa de studii in Lituania. Ma intrebati daca a fost greu s-o obtin? Nu a fost deloc. Pur si simplu, am completat un formular, am atasat actele cerute si atata a fost sa fie. In scurt timp avea sa inceapa poate ce mai frumoasa experienta din viata mea ( la nivel academic).

Totul parea atat de vag la inceput, deoarece nici nu realizam unde plec, unde voi sta, pe cine voi intilni si cum imi voi continua studiile in acea Tara. Nu aveam o idee clara ce inseamna sa fii student Erasmus si cu atat mai mult intr-o tara straina, de care ai auzit doar pe la orele de geografie generala.

Lituania s-a dovedit a fi o tara pe masura asteptarilor mele, o tara cu un trecut istoric aparte, cu un popor unic, o tara in care am invatat sa visez, sa sper si sa vad frumosul din oameni. Inainte de toate vreau sa marturisesc ca experienta Erasmus mi-a schimbat cursul vietii, mi-a schimbat ideile de viata si m-a facut sa inteleg ca a fi student nu inseamna sa te afli intr-un continuu stres, amenintat de catre „toti“ si „toate“.

Inainte de a pleca peste hotare, ideea de a intilni noi oameni, de diferite nationalitati mi se parea stranie si aproape ireala. Credeam ca e suficient sa stiu ca ei sunt undeva, dar niciodata nu am intuit ca voi avea ocazia sa traiesc un an de zile intr-un mediu social format din reprezentantii tuturor statelor lumii.

Chiar de la inceput nu totul a fost roz. Bariera lingvistica a fost un factor pe care am incercat sa-l depasesc inca din primele zile. Nu-mi imaginam ca pot sa-mi petrec timpul dialogind doar in engleza si citeodata rusa. Dar asa a fost sa fie.

Generatiile Erasmus ar trebui sa multumeasca Uniunii Europene pentru oportunitatea de e descoperi noua Europa, pentru ca scopul Programului Erasmus Mundus este de a incuraja si de a sustine mobilitatea academica printre institutiile de invatamint superior in cadrul Uniunii Europene.

De mai bine de 20 de ani Programul Erasmus a oferit miilor de studenti din toata lumea sansa de a studia peste hotare. Din aceste considerente, astazi el a devenit un fel de fenomen cultural si este foarte popular printre studentii din Europa, devenind chiar subiectul filmului L‘Auberge espagnol (caminul spaniol, pe care va sugerez sa-l vizionati neaparat).

Universitatea din Vilnius, care a fost universitatea mea gazda timp de un an este una in care astfel de programe de studiu au deja o traditie. Totul a fost atat de bine organizat, fiecare detaliu, fiecare situatie, incit mie nu-mi venea sa cred ca este posibila o astfel de abordare a sistemului de invatamint ( eu fiind obisnuita cu „netraditia“ si „dezorganizarea“). Programul de mentori al Universitatii din Vilnius a fost pentru mine ceva absolut nou. Acesta presupune instruirea unui grup de mentori-studenti din cadrul Universitatii, care vorbesc fluent engleza si care la fiecare inceput de semestru primesc cite un student nou-venit „spre ingrijire“. Mentorul meu a fost ghidul meu, el a fost cel care m-a ajutat sa-mi rezolv toate problemele, care mi-a explicat ce si cum trebuie sa fac.

Au fost multe lucruri care credeam ca ma depasesc, modul in care te incadrezi in micro- societatea de studenti, modul in care comunici. Toti oamenii din jur iti par stranii, cu toate ca poate tu esti cel mai straniu J. In fiecare zi ajungi sa intilnesti si sa cunosti culturi diferite, iata de ce eu as numi experienta Erasmus, o salata de culturi pe care o servesti non-stop.

Fiind un fidel consumator al „salatei culturale“ , asa mi-am facut prieteni in toata lumea. Am putut cunoaste cit de „tehnologizati“ sint japonezii,chiar si atunci cind e vorba de latura sensibila a sufletului, cit de sufletisti si sensibili sint turcii atunci cind istoria lor e subiect de discutie, cit de calculati si punctuali sint nemtii in absolut tot ceea ce fac, cit de „tineri si nelinistiti“ sint francezii in viata de zi cu zi, cit de „copii“ sint spaniolii chiar si la o virsta inaintata, cit de „fierbinti“ si cuceritori sint latino-americanii si cit de ……….frumoasa este viata atunci cind tu poti fi parte din miile de culturi.

Ceea ce mi s-a parut interesant este ca toti studentii din fostele tari sovietice (Moldova, inclusiv) pot imparti acelasi set de valori si traditii. Chiar si dupa multi ani de presupusa independenta in secolul XXI, limba rusa si cultura ruseasca sub toate aspectele ei ne uneste, ne „obliga“ sa ascultam aceeasi muzica, sa pregatim salata „Olivie“ pentru orice masa festiva, sa avem acelasi mod de a ne trai viata, sa impartasim aceleasi opinii conservatoare si in sfirsit sa ne distram nu ca „toti europenii“.

Ar fi foarte multe de spus la capitolul „oameni“ in acest sens, dar de un lucru sint sigura. Sintem cu totii norocosi pentru faptul ca sintem oameni, ca sintem diferiti dar in acelasi timp atat de egali.

Experienta mea Erasmus in Lituania, cu temperaturi din cele mai salbatice si instabile, cu superbe rasarituri de soare in dimineti friguroase, cu cele mai cochete si elegante ploi, cu cele mai nemiloase geruri, m-au facut sa gasesc cea de-a doua casa a mea. Poate si lituanienii, care dupa parerea mea dau dovada de o eleganta aparte in tot ceea ce fac, m-au facut sa inteleg ca nu sint straina in tara lor, m-au facut sa descoper o Europa tinara, cu inalte aspiratii si teluri spre un viitor mai bun, mai „al lor“, mai prosper , mai aproape de ei.

Ei m-au ajutat sa spun „Multumesc “ si „Ma scuzati“ in lituaniana, dar intr-adevar sa simt cind rostesc aceste cuvinte. Am invatat sa apreciez oamenii si sa-i respect indiferent de culoarea pielii, fie ea alba, neagra sau galbena, in lumea Erasmus nu am putut intilni oameni bogati sau saraci, tristi sau fericiti, aici fiecare este pur si simplu Erasmus si aceasta explica totul. Am intilnit cei mai nebuni, neconventionali, cei mai originali si deocheati studenti, care au invatat (unii) sa traiasca viata pe bune, iar altii au luat primele cursuri de viata adevarata, studenti care au putut opri viata in loc si au putut savura orice secunda la maxim.

Pentru toate aceste lucruri irepetabile ( poate) imi permite-ti sa multumesc tuturor prietenilor mei din toata lumea pentru sansa de a le fi fost alaturi timp de un an de zile si pentru totdeauna.

Cu aceasta ocazie vreau sa multumesc tarii care a fost o gazda de milioane pentru noi, toti.

Aciu, Lietuva….( Multumesc, Lituania)

Reclame